Sănătatea – un drept fundamental sau un privilegiu?

Imaginează-ți pentru o clipă că fiecare respirație este o provocare. Că aerul pe care îl iei în plămâni nu îți oferă eliberare, ci durere și efort. Că dimineața, în loc să te trezești cu planuri de viitor, te trezești cu un calendar plin de proceduri care nu pot fi amânate. Aceasta este realitatea zilnică a unui pacient cu fibroză chistică (FC) din Republica Moldova – o luptă continuă pentru supraviețuire.

Fibroza chistică este o boală genetică rară care afectează plămânii, pancreasul și alte organe. Pentru pacienți, fiecare zi este o cursă contracronometru împotriva mucusului vâscos, care blochează căile respiratorii și provoacă infecții. Tratamentul tradițional constă în ore întregi de kinetoterapie, inhalări și administrarea de zeci de medicamente. Această rutină nu este doar extenuantă, ci și alienantă.

Mulți pacienți renunță la întâlnirile cu prietenii, la petreceri sau chiar la momentele cu familia pentru a nu rata o ședință de tratament.
„De multe ori mă simt ca un prizonier în propria casă,” mărturisește un tânăr pacient. „Nu pot ieși fără să mă gândesc că trebuie să mă întorc rapid pentru proceduri. Prietenii mei nu înțeleg întotdeauna. Mă întreabă: De ce lipsești mereu? De ce ești atât de obosit? Nu e ușor să explic ce înseamnă să trăiești cu această boală.”

Pentru pacienții din alte țări europene, un tratament revoluționar numit Kaftrio a schimbat complet această poveste. Cei care au avut acces la el povestesc despre cum viața lor s-a transformat dintr-o luptă constantă într-o normalitate pe care înainte doar o visau. „Pentru prima dată în viață am respirat liber,” spune un pacient din Marea Britanie. „Am putut să râd fără să tușesc, să urc scările fără să mă opresc. Am simțit ce înseamnă să trăiești.”

Dar pentru pacienții din Republica Moldova, această speranță este încă un vis îndepărtat. Medicamentele precum Kaftrio, care sunt considerate standardul de tratament în alte părți ale lumii, sunt inaccesibile pacienților noștri. Cuvintele autorităților – „Nu avem bani, nu avem buget” – sunt un verdict rece pentru viețile acestor oameni.

Este aceasta viața demnă la care avem dreptul? Este aceasta sănătatea pe care statul ar trebui să o protejeze?

În timp ce țările europene își dezvoltă sistemele de sănătate, Moldova rămâne în urmă, ignorându-și cei mai vulnerabili cetățeni. Pentru unii există resurse, iar pentru alții, nu.

Este aceasta egalitate? Este aceasta justiție?

Pe lângă durerea fizică, fibroza chistică aduce și o povară psihologică greu de descris. Pacienții simt adesea că boala le controlează fiecare aspect al vieții. „Când mă trezesc dimineața, nu mă gândesc ce vreau să fac în ziua respectivă. Mă gândesc ce trebuie să fac pentru a supraviețui: cât timp să dedic kinetoterapiei, cum să fac toate inhalările, cum să evit complicațiile. Este o luptă constantă care te epuizează.”

Această rutină nu afectează doar pacienții, ci și familiile lor. „Nu mai avem timp să fim doar mamă și fiică,” povestește o mamă. „Totul este despre tratamente și proceduri. Uneori, mă întreb dacă va veni vreodată ziua când vom putea râde împreună fără să ne gândim la boală.”

Sănătatea nu este un privilegiu; este un drept. Un drept pe care pacienții cu fibroză chistică îl simt din ce în ce mai departe. Accesul la medicamente precum Trikafta nu ar trebui să depindă de locul în care te-ai născut. Este timpul ca această problemă să fie scoasă din umbră și să devină o prioritate.

Putem schimba această situație. Prin informare, prin solidaritate și prin acțiuni concrete, putem aduce o rază de speranță în viața celor care se luptă zi de zi cu fibroza chistică. Fiecare contribuție contează. Fiecare voce care susține această cauză poate face diferența.

Haideți să nu lăsăm indiferența să fie răspunsul nostru. Să arătăm că ne pasă. Dreptul la sănătate este un drept al tuturor, iar împreună putem face ca această promisiune să devină realitate.